Profesorul ION SMEDESCU a dăruit speranţă echipei Universităţii Româno-Americane, fiind orientat spre relaţie, evaluând permanent faptele, măsurând cu precizie ceea ce conta în fiecare etapă, făurind şi refăurind priorităţi, construind orientări clare, încredere intergenerațională și comunicare adecvată rezolvării colaborative a problemelor şi a gestionării riscului, fiind adeptul şi promotorul sistemului de învățare prin consolidare, îmbinând integritatea cu adaptarea rapidă şi evaluând alegerile cu discernământ.
Domnia Sa a fost preocupat întotdeauna să prevină deteriorarea oricărui progres de etapă, căutând atât să identifice eventualele erori (recunoscându-le, dacă era cazul), cât şi ce poate fi îmbunătățit sau actualizat dacă s-a dovedit a fi valoros, nefăcând economie la efort în general, inclusiv în materie de consum de inteligenţă emoţională.
Profesorul ION SMEDESCU a dobândit o legitimitate istorică, stimulând poziţionarea brandului Universităţii Româno-Americane, prin coerenţă narativă, sens stabil de identitate academică. Domnia Sa a făcut mereu cât mai mult din ceea ce făcea cel mai bine, iubind ceea ce face şi realizând tot mai mult, hrănindu-se cu performanţa zilnică şi interacţiunile zilnice specifice lucrului în echipă cu lucrătorii cunoaşterii din Universitatea Româno-Americană.
Profesorul ION SMEDESCU a pledat în mod constant pentru mai buna înţelegere a diferenței dintre opinii şi adevăr, cultivând obiceiurile producătoare de excelență susținută inclusiv de caracter. În timpul conversațiilor Domnia Sa a cultivat înțelegerea profundă şi chiar inovarea pornind inclusiv de la dezacorduri, urmărind reformularea ideilor într-un mod pozitiv, prin construcţie în jurul clarificărilor în legătură cu experiențe reale, pe bază de valori identificate şi aplicate în mod deliberat deciziilor.
Într-un Cuvânt înainte al Domniei Sale (la care s-a făcut trimitere în Gazeta Diplomatică din Bruxelles nr. 45/decembrie 2004) la o carte a Universităţii Româno-Americane, Profesorul ION SMEDESCU afirma următoarele: << Timpurile se schimbă, valorile absolute – adevăr, bine, frumos – rămân, conferind mereu purtătorilor lor calitatea de a fi solidari şi responsabili în promovarea educaţiei şi a culturii, în adunarea de înţelepciune, învăţătură, voinţă. Unul dintre părinţii naţiunii americane, Thomas Jefferson, a răspuns la o întrebare despre Universitatea Virginia (pe care a fondat-o), după cum urmează: “Aici noi mergem după adevăr oriunde poate conduce”. Jean Monet, unul dintre părinţii Uniunii Europene, spunea la rândul său că: “Educaţia şi cultura constituie cheia integrării europene”. >>